PODÉȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PODÉȚ s. podișcă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PODÉȚ s. v. pod, scobar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

podéț s. n., pl. podéțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard