POCÍT, -Ă,pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci. (Sursa: DEX '98 )
POCIT ~tă (~ți, ~te)și substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci (Sursa: NODEX )
POCÍT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit. (Sursa: Sinonime )
pocít1 s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală. (Sursa: DAR )
pocít2, pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit. (Sursa: DAR )