POCÍT, -Ă,pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci. (Sursa: DEX '98 )
POCÍT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit. (Sursa: Sinonime )
pocít1 s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală. (Sursa: DAR )
pocít2, pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit. (Sursa: DAR )
POCÍ,pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă. (Sursa: DEX '98 )
A POCÍ ~ésctranz. 1) A face să se pocească; a urâți; a sluți. 2) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv. (Sursa: NODEX )
A SE POCÍ mă ~éscintranz. A deveni urât; a se urâți; a se sluți. /Din potcă (Sursa: NODEX )
POCIT ~tă (~ți, ~te)și substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci (Sursa: NODEX )
POCÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. stâlci. 3. v. maimuțări. (Sursa: Sinonime )
POCÍ vb. v. deochea. (Sursa: Sinonime )
POCITÁ vb. v. deochea. (Sursa: Sinonime )
pocí,pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci). (Sursa: DAR )
pocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocésc, imperf. 3 sg. poceá; conj. prez. 3 sg. și pl. poceáscă (Sursa: Ortografic )
