POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 )
POCĂÍNȚĂ s. 1. v. regret. 2.(BIS.) dezlegare, iertare, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.) (Sursa: Sinonime )
pocăínță s. f., g.-d. art. pocăínței; pl. pocăínțe (Sursa: Ortografic )
POCĂÍNȚĂ ~ef. 1) rel. Mărturisire a păcatelor în scopul de a le ispăși; penitență. 2) Regret pentru o greșeală săvârșită. /a se pocăi + suf. ~ință (Sursa: NODEX )
