Dex.Ro Mobile
POANSONÁRE, poansonări, s. f. Acțiunea de a poansona și rezultaul ei; poansonaj. – V. poansona. (Sursa: DEX '98 )

POANSONÁRE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron. poan-. / < poansona]. (Sursa: DN )

POANSONÁRE s. (TEHN.) poansonaj. (Sursa: Sinonime )

poansonáre s. f. (sil. poan-), g.-d. art. poansonării; pl. poansonări (Sursa: Ortografic )

POANSONÁ, poansonez, vb. I. Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner. (Sursa: DEX '98 )

A POANSONÁ ~éz tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /<fr. poinçonner (Sursa: NODEX )

POANSONÁ vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [< fr. poinçonner]. (Sursa: DN )

POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr. poinșonner) (Sursa: MDN )

poansoná vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 sg. și pl. poansoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. poansonéze (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
poansona   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) poansona poansonare poansonat poansonând singular plural
poansonea poansonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) poansonez (să) poansonez poansonam poansonai poansonasem
a II-a (tu) poansonezi (să) poansonezi poansonai poansonași poansonaseși
a III-a (el, ea) poansonea (să) poansoneze poansona poansonă poansonase
plural I (noi) poansonăm (să) poansonăm poansonam poansonarăm poansonaserăm, poansonasem*
a II-a (voi) poansonați (să) poansonați poansonați poansonarăți poansonaserăți, poansonaseți*
a III-a (ei, ele) poansonea (să) poansoneze poansonau poansona poansonaseră
* Formă nerecomandată

poansonare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poansonare poansonarea
plural poansonări poansonările
genitiv-dativ singular poansonări poansonării
plural poansonări poansonărilor
vocativ singular poansonare, poansonareo
plural poansonărilor