POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal'on. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POȘTALIÓN s. v. diligență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

poștalión (surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poștalióni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

poștalión (diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioáne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

POȘTALIÓN1 ~oáne n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POȘTALIÓN2 ~i m. înv. Cal de poștă. /<rus. poțtalón (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard