PLĂSEÁ,plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăseá s. f.] – Plasă1 + suf. -ea. (Sursa: DEX '98 )
PLĂSEÁ s. 1. mâner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.)2. v. clește. (Sursa: Sinonime )
plăseá s. f., pl. plăséle (Sursa: Ortografic )
PLĂSEÁ ~élef. Placă de metal, de os sau de lemn care acoperă mânerul unui cuțit (sau al unei unelte). /plasă + suf. ~ea (Sursa: NODEX )
