PLĂIÉȘ,plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )
PLĂIÉȘ s. 1.(IST.) grănicer. 2.(IST.) străjer, (pop.) strajă. 3. v. muntean. (Sursa: Sinonime )
plăiéș, plăiéși, s.m. 1. (înv.) locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer, muntean. 2. (înv. și reg.) administrator la curtea domnească. 3. (reg.) paznic, portar; om de serviciu. 4. (reg.) locuitor al unui plai, de la plai. 5. (reg.) pădurar de plai. 6. (reg.) lăstun. (Sursa: DAR )
plăiéș s. m. (sil. -ieș), pl. plăiéși (Sursa: Ortografic )
PLĂIÉȘ ~im. 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării, însărcinată cu paza acestora în schimbul unor privilegii. 2) Locuitor al regiunilor muntoase; muntean. /plai + suf. ~aș (Sursa: NODEX )
