PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar. (Sursa: DEX '98 )
PLUGĂRÍ vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.) (Sursa: Sinonime )
plugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plugăreáscă (Sursa: Ortografic )
A PLUGĂRÍ ~ésc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar (Sursa: NODEX )
| plugări verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) plugări | plugărire | plugărit | plugărind | singular | plural |
| plugărește | plugăriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | plugăresc | (să) plugăresc | plugăream | plugării | plugărisem |
| a II-a (tu) | plugărești | (să) plugărești | plugăreai | plugăriși | plugăriseși |
| a III-a (el, ea) | plugărește | (să) plugărească | plugărea | plugări | plugărise |
| plural | I (noi) | plugărim | (să) plugărim | plugăream | plugărirăm | plugăriserăm, plugărisem* |
| a II-a (voi) | plugăriți | (să) plugăriți | plugăreați | plugărirăți | plugăriserăți, plugăriseți* |
| a III-a (ei, ele) | plugăresc | (să) plugărească | plugăreau | plugăriră | plugăriseră |
* Formă nerecomandată
