PLOUÁT, -Ă,plouați, -te, adj. 1. Udat, m***t de ploaie. ◊ Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [Pr.: plo-uat] – V. ploua. (Sursa: DEX '98 )
PLOUÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v.A PLOUA. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; fără dispoziție; indispus; abătut. [Sil. plo-uat] /v. a ploua (Sursa: NODEX )