plod (ploduri), s. n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S. m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s. m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s. f. (înmulțire rapidă). (Sursa: DER )
plod (copil) s. m., pl. plozi (Sursa: Ortografic )
plod (germen) s. n., pl. plóduri (Sursa: Ortografic )
PLOD ~zim. pop. 1) Organism animal sau uman în stadiile inițiale de dezvoltare; embrion. 2) depr. Copil mic. /<sl. plodu (Sursa: NODEX )