PLÓȘTINĂ, ploștine, s. f. (Reg.) Teren umed și mocirlos; mlaștină. – Din scr. ploština. (Sursa: DEX '98 )
PLÓȘTINĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc. (Sursa: Sinonime )
plóștină, plóștine, s.f. (reg.) 1. teren umed și mocirlos; mlaștină. 2. izlaz, pășune (lângă o apă). 3. mămăligă moale. (Sursa: DAR )
ploștínă (plóștine), s. f. – Mlaștină. Sb., cr. ploština (Cihac, II, 264; cf. Conev 40). (Sursa: DER )
plóștină s. f., g.-d. art. plóștinei; pl. plóștine (Sursa: Ortografic )
| ploștină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ploștină | ploștina |
| plural | ploștine | ploștinele |
| genitiv-dativ | singular | ploștine | ploștinei |
| plural | ploștine | ploștinelor |
| vocativ | singular | ploștină, ploștino |
| plural | ploștinelor |
