Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

« Back
PLIN1 n. Conținut al unui recipient. ◊ Din ~ din belșug; din abundență. A face ~ul a umple cu benzină rezervorul unei mașini. A-i merge (cuiva) din ~ a reuși în toate. A-i ieși (cuiva) cu ~ul a ieși în fața sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, în special cu o căldare de apă, ceea ce, în superstiții, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus (Sursa: NODEX )

PLIN s. v. conținut, cuprins. (Sursa: Sinonime )

plin s. n., (spații) pl. plínuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
plin (umplut)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plin plinul pli plina
plural plini plinii pline plinele
genitiv-dativ singular plin plinului pline plinei
plural plini plinilor pline plinelor
vocativ singular plinule plino
plural plinilor plinelor

plin (conținut)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plin plinul
plural plinuri plinurile
genitiv-dativ singular plin plinului
plural plinuri plinurilor
vocativ singular
plural