PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitor, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
PLICTISITÓR adj. 1. anost, neinteresant, plicticos, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. v. monoton. 3. v. enervant. (Sursa: Sinonime )
Plictisitor ≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim (Sursa: Antonime )
plictisitór adj. m., pl. plictisitóri; f. sg. și pl. plictisitoáre (Sursa: Ortografic )
PLICTISITÓR1 adv. Într-un mod care provoacă plictiseală; cu plictiseală. /a (se) plictisi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
PLICTISITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care plictisește; care provoacă plictiseală; anost. Film ~. /a (se) plictisi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| plictisitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | plictisitor | plictisitorul | plictisitoare | plictisitoarea |
| plural | plictisitori | plictisitorii | plictisitoare | plictisitoarele |
| genitiv-dativ | singular | plictisitor | plictisitorului | plictisitoare | plictisitoarei |
| plural | plictisitori | plictisitorilor | plictisitoare | plictisitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
