A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva
A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva
A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare
A se băga în cineva (sau în sufletul cuiva, în ochii cuiva) = a se apropia prea tare de cineva; a plictisi pe cineva cu prezența, cu insistențele
A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi
A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă
A se ține (sau a se lua etc.) țeleleț de (sau după) cineva = a nu-i da pace cuiva, a plictisi pe cineva prin prezența sa
A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele
A sta lăstun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva
A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe
A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi)
A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi
A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi
PLICTISÍ,plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó). (Sursa: DEX '98 )
PLICTISÍ vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.)2. v. enerva. 3. v. cicăli. (Sursa: Sinonime )
plictisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. plictiseáscă (Sursa: Ortografic )
A PLICTISÍ ~ésctranz. 1) A face să se plictisească. 2) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a pisa; a necăji. /<ngr. pliktisa (Sursa: NODEX )
A SE PLICTISÍ mă ~éscintranz. A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc.). /<ngr. pliktisa (Sursa: NODEX )
