PLICTISEÁLĂ,plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
PLICTISEÁLĂ s. urât, (rar) anosteală, (pop și fam.) lehamite, (reg.) zălezeală, (înv. și fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie. (Simțea o ~ de moarte.) (Sursa: Sinonime )
plictiseálă s. f., g.-d. art. plictisélii; pl. plictiséli (Sursa: Ortografic )
PLICTISEÁLĂ ~élif. Stare a omului care se plictisește; urât. /a (se) plictisi + suf. ~eală (Sursa: NODEX )