PLEZNÍT2, -Ă adj. v. plesnit2. (Sursa: DEX '98 )
PLEZNÍT1 s. n. v. plesnit1. (Sursa: DEX '98 )
PLEZNÍ vb. IV v. plesni. (Sursa: DEX '98 )
| plezni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) plezni | pleznire | pleznit | pleznind | singular | plural |
| pleznește | plezniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | pleznesc | (să) pleznesc | plezneam | pleznii | pleznisem |
| a II-a (tu) | pleznești | (să) pleznești | plezneai | plezniși | plezniseși |
| a III-a (el, ea) | pleznește | (să) pleznească | pleznea | plezni | pleznise |
| plural | I (noi) | pleznim | (să) pleznim | plezneam | pleznirăm | plezniserăm, pleznisem* |
| a II-a (voi) | plezniți | (să) plezniți | plezneați | pleznirăți | plezniserăți, plezniseți* |
| a III-a (ei, ele) | pleznesc | (să) pleznească | plezneau | plezniră | plezniseră |
* Formă nerecomandată
| pleznit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pleznit | pleznitul | pleznită | pleznita |
| plural | plezniți | plezniții | pleznite | pleznitele |
| genitiv-dativ | singular | pleznit | pleznitului | pleznite | pleznitei |
| plural | plezniți | plezniților | pleznite | pleznitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
