PLENITÚDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PLENITÚDINE f. Caracter deplin; plinătate; deplinătate. /<fr. plénitude, lat. plenitudo, ~inis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă; deplinătate, totalitate. [Cf. it. plenitudine , fr. plénitude , lat. plenitudo ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PLENITÚDINE s. f. însușire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârșire, totalitate. (< fr. plénitude , lat. plenitudo ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PLENITÚDINE s. 1. v. deplinătate . 2. v. desăvârșire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
plenitúdine s. f., g.-d. art. plenitúdinii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
plenitudine substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular plenitu dine plenitu dinea plural — — genitiv-dativ singular plenitu dini plenitu dinii plural — — vocativ singular plenitu dine, plenitu dineo plural —
