PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PLENÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre ședințe, adunări) La care participă toți membrii. 2) și adverbial Care cuprinde totul; în întregime; deplin; complet. /<lat. plenarius (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PLENÁRĂ ~e f. Întrunire cu participarea tuturor membrilor unui organ de conducere. /<lat. plenarius (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PLENÁR adj. (Despre ședințe, adunări) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Ședință, adunare la care participă toți membrii unei organizații, ai unei instituții etc. ◊ Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația sau din unitatea repectivă. [Cf. fr. plénier, it. plenario]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PLENÁR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PLENÁR adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

plenár adj m., pl. plenári; f. sg. plenáră, pl. plenáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard