PLEDÁ,pledez, vb. I. Intranz. și tranz. A vorbi în fața unei instanțe judecătorești (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părți. ♦ P. gener. A susține o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider. (Sursa: DEX '98 )
PLEDÁvb. I. intr., tr. A susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești, interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) a susține o cauză, o idee. [< fr. plaider]. (Sursa: DN )
PLEDÁvb. intr. a susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți într-un proces; a susține o cauză, o idee. ◊ a fi în avantajul cuiva sau a ceva. (< fr. plaider) (Sursa: MDN )
PLEDÁ vb. 1. a apăra, a susține. (A ~ cauza cuiva.)2. a vorbi. (A ~ în favoarea cuiva.) (Sursa: Sinonime )
pledá (pledéz, pledát), vb. – 1. A apăra o cauză, un litigiu. – 2. A interveni, a mijloci. – 3. A perora, a discuta. Fr. plaider. – Der. pledant, adj. (care pledează); pledoarie, s. f. (apărare), din fr. plaidoirie confundat cu fr. plaidoyer. (Sursa: DER )
pledá vb., ind. prez. 1 sg. pledéz, 3 sg. și pl. pledeáză (Sursa: Ortografic )
A PLEDÁ ~ézintranz. 1) A apăra (în calitate de avocat) interesele unei părți. 2) A rosti o pledoarie. 3) A se pronunța cu ardoare (pentru o idee, o cauză, o doctrină etc.). /<fr. plaider (Sursa: NODEX )
