PLEBÉU, -ÉE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PLEBÉU s.m. Cetățean roman care aparținea plebei. ♦ (Liv.) Om de rând. [< lat. plebeius]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PLEBÉU, -ÉE adj., s. m. f. 1. (cetățean roman) care aparținea plebei; plebeian. 2. (om) care face parte din plebe. (< lat. plebeius) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PLEBÉU s., adj. (IST.) (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Plebeu ≠ aristrocrat (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

plebéu s. m., adj. m., art. plebéul, pl. plebéi, art. plebéii; f. sg. și pl. plebée, sg. art. plebéea, g.-d. sg. art. plebéei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PLEBÉU ~i m. 1) (în Roma antică) Persoană care făcea parte din plebe. 2) (în evul mediu) Orășean sărac. 3) Persoană fără drepturi sociale, lipsită de merite și coruptă. /<lat. plebeius (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard