PLAYER, playere, s. n. Aparat pentru redarea înregistrărilor play-back. [Pr.: pléĭăr] – Din engl. player. (Sursa: DEX '09 )
PLAYER [PLÉ-IER] s. n. aparat pentru redarea înregistrărilor play-back. (< engl. player) (Sursa: MDN )
player (angl.) [pron. pléĭăr] (pla-yer) s. n., pl. playere (Sursa: DOOM 2 )
| player substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | player | playerul |
| plural | playere | playerele |
| genitiv-dativ | singular | player | playerului |
| plural | playere | playerelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
