PLAYBOY, playboy, s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléĭboi] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '09 )
playboy (angl.) [pron. pléĭboĭ] s. m., art. playboy-ul; pl. playboy, art. playboy-i (Sursa: DOOM 2 )
| playboy substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | playboy | playboy-ul |
| plural | playboy | playboy-i |
| genitiv-dativ | singular | playboy | playboy-ului |
| plural | playboy | playboy-lor |
| vocativ | singular | playboy-ule |
| plural | playboy-lor |
