PLATITÚDINE, platitudini, s. f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2 ); banalitate, mediocritate; (și la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PLATITÚDINE s.f. Banalitate, mediocritate; (la pl. ) vorbe banale, idei plate. [Cf. fr. platitude ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PLATITÚDINE s. f. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală. (< fr. platitude ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PLATITÚDINE s. banalitate, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
platitúdine s. f., g.-d. art. platitúdinii; (vorbe, idei) pl. platitúdini (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
PLATITÚDINE ~i f. 1) Caracter plat; lipsă de originalitate; banalitate. 2) Vorbă sau idee plată. /<fr. platitude (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
platitudine substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular platitu dine platitu dinea plural platitu dini platitu dinile genitiv-dativ singular platitu dini platitu dinii plural platitu dini platitu dinilor vocativ singular platitu dine, platitu dineo plural platitu dinilor
