A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător) A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva) A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul = vei plăti cu viața (dacă nu vei face un anumit lucru) a se plăti iort = a se plăti întocmai) PLATI1- elem. „plat, turtit, larg”. (< fr. platy- , cf. gr. platys ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PLÁTI2 s. m. pește de acvariu, vivipar, originar din Mexic și Guatemala, verde-gălbui, cu două pete mai întunecate spre vârful cozii. (< germ. Platy ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
plat adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pla t pla tul pla tă pla ta plural pla ți pla ții pla te pla tele genitiv-dativ singular pla t pla tului pla te pla tei plural pla ți pla ților pla te pla telor vocativ singular — — plural — —
plată substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pla tă pla ta plural plă ți plă țile genitiv-dativ singular plă ți plă ții plural plă ți plă ților vocativ singular pla tă, pla to plural plă ților
plati substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pla ti pla tiul plural pla ti pla tii genitiv-dativ singular pla ti pla tiului plural pla ti pla tilor vocativ singular — plural —
plăti verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) plăti plăti re plăti t plăti nd singular plural plăte ște plăti ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) plăte sc (să) plăte sc plătea m plăti i plăti sem a II-a (tu) plăte ști (să) plăte ști plătea i plăti și plăti seși a III-a (el, ea) plăte ște (să) plătea scă plătea plăti plăti se plural I (noi) plăti m (să) plăti m plătea m plăti răm plăti serăm, plăti sem* a II-a (voi) plăti ți (să) plăti ți plătea ți plăti răți plăti serăți, plăti seți* a III-a (ei, ele) plăte sc (să) plătea scă plătea u plăti ră plăti seră
* Formă nerecomandată
