Dex.Ro Mobile
PLASTRÓN, plastroane, s. n. 1. Partea din față apretată (detașabilă) a unei cămăși bărbătești. ♦ Partea din față (detașabilă) a unei bluze, rochii etc., care constituie o garnitură. 2. Un fel de cravată lată care acoperă pieptul. 3. Bucată de piele groasă, căptușită, care protejează pieptul la jucătorii de scrimă. – Din fr. plastron. (Sursa: DEX '98 )

PLASTRÓN s.n. 1. Apărătoare din piele căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ♦ Partea din față a unei platoșe; pieptar. 2. Partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească. 3. (Med.) Regiune dură la palpare. [Pl. -oane. / < fr. plastron]. (Sursa: DN )

PLASTRÓN s. n. 1. apărătoare din piele, căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ◊ partea din față a unei platoșe. 2. partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească. 3. partea ventrală a carapacei broaștelor țestoase. 4. (med.) regiune dură la palpare. (< fr. plastron) (Sursa: MDN )

PLASTRÓN s. piept, (înv.) manișcă. (~ la o cămașă.) (Sursa: Sinonime )

plastrón s. n., pl. plastroáne (Sursa: Ortografic )

PLASTRÓN ~oáne n. 1) Accesoriu (detașabil; scrobit) care se aplică în partea din față a unei cămăși bărbătești. 2) Garnitură detașabilă din partea din față a unei rochii sau bluze. 3) Piesă care protejează pieptul unui scrimer; pieptar. 4) Partea anterioară a unei platoșe. /<fr. plastron (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
plastron   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plastron plastronul
plural plastroane plastroanele
genitiv-dativ singular plastron plastronului
plural plastroane plastroanelor
vocativ singular
plural