PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din fr. planimètre. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PLANIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea suprafețelor plane. [< fr. planimètre ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PLANIMÉTRU s. n. instrument folosit în planimetrie. (< fr. planimètre ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
planimétru s. n. (sil. -tru ), art. planimétrul; pl. planimétre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
PLANIMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea ariei figurilor plane (pe o hartă sau pe un plan topografic). /<fr. planimetre (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
planimetru substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular planime tru planime trul plural planime tre planime trele genitiv-dativ singular planime tru planime trului plural planime tre planime trelor vocativ singular — plural —
