PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernâi). (Sursa: DEX '98 )
PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi]. (Sursa: DN )
PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic) (Sursa: MDN )
plánic adj. m., pl. plánici; f. sg. plánică, pl. plánice (Sursa: Ortografic )
PLÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de planuri; propriu planurilor. Economie ~că. /plan + suf. ~ic (Sursa: NODEX )
| planic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | planic | planicul | planică | planica |
| plural | planici | planicii | planice | planicele |
| genitiv-dativ | singular | planic | planicului | planice | planicei |
| plural | planici | planicilor | planice | planicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
