PLẤNGERE,plângeri, s. f. Acțiunea de a (se) plânge.1. Plâns1, jeluire, tânguire. ◊ Valea plângerii = lumea, pământul (considerate uneori ca loc de suferință). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; (concr.) act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – V. plânge. (Sursa: DEX '98 )
PLÂNGERE ~if. 1) v.A PLÂNGE și A SE PLÂNGE. 2) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; reclamație. ◊ A face o ~ a înainta o reclamație, o cerere. 3) Act care conține o astfel de adresare. /v. a (se) plânge (Sursa: NODEX )
PLÂNGERE s. 1. v. plânset. 2. v. plâns. 3. v. văitat. 4. v. jelire. 5. v. bocet. 6. v. reclamație. (Sursa: Sinonime )
plângere s. f., g.-d. art. plângerii; pl. plângeri (Sursa: Ortografic )
