PLANÉTĂ,planete, s. f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (în care se naște cineva). ♦ Bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat). [Var.: (înv.) planét s. m.] – Din fr. planète, lat. planeta. (Sursa: DEX '98 )
PLANÉTĂs.f. Corp ceresc obscur care se învârtește în jurul Soarelui pe o orbită eliptică și care primește lumină și căldură de la Soare. [< lat. planeta, gr. planetes, cf. fr. planète]. (Sursa: DN )
PLANÉTĂs. f. corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, cu o orbită eliptică. (< fr. planète, lat. planeta) (Sursa: MDN )
PLANÉTĂ s. (ASTRON.) (pop.) zodie. (Mercur este o ~.) (Sursa: Sinonime )
PLANÉTĂ s. v. zodie. (Sursa: Sinonime )
planétă (planéte), s. f. – 1. Corp ceresc. – 2. Horoscop, oracol. Ngr. πλανήτης (sec. XVIII) și, modern, din fr. planète. – Der. planetar, adj., din fr. planétaire. (Sursa: DER )
planétă s. f., pl. planéte (Sursa: Ortografic )
PLANÉTĂ ~ef. Corp ceresc din sistemul solar, fără lumină proprie, care se mișcă în jurul Soarelui pe o orbită eliptică. /<fr. planete, lat. planeta (Sursa: NODEX )
