PLANCTÓN,planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton. (Sursa: DEX '98 )
PLANCTÓNs.n. Totalitatea ființelor vii (plante și animale) care plutesc libere în mări și lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor]. (Sursa: DN )
PLANCTÓNs. n. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor. ♦ ~ atmosferic = amsamblul particulelor solide și lichide în suspensie în atmosferă. (< fr. plancton) (Sursa: MDN )
planctón s. n. (sil. planc-), pl. planctoáne (Sursa: Ortografic )
PLANCTÓN ~oánen. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale și animale), care trăiesc în apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflându-se în stare de suspensie (constituind hrana unor pești și animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide și lichide), care plutesc în atmosferă. /<fr. plancton, germ. Plancton (Sursa: NODEX )
PLANCTON VEGETÁL s. v. fitoplancton. (Sursa: Sinonime )
