PLACÍD adj. 1. v. indiferent. 2. v. calm. 3. v. monoton. (Sursa: Sinonime )
placíd adj. m., pl. placízi; f. sg. placídă, pl. placíde (Sursa: Ortografic )
PLACÍD ~dă (~zi, ~de)și adverbial (despre persoane) 1) Care vădește blândețe și calmitate. Rămânea ~ în toate împrejurările. 2) Care nu manifestă interes pentru nimic și pentru nimeni; nepăsător; indiferent. /<fr. placide (Sursa: NODEX )