PLACÉBO s. n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului. ◊ (Adjectival) Efectul placebo. – Din fr., engl. placebo. (Sursa: DEX '98 )
PLACÉBOn. fam. Preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face plăcere sau în scopuri experimentale. /<fr., engl. placebo (Sursa: NODEX )
PLACÉBOs. n. substanță-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulație. (< fr., engl., lat. placebo) (Sursa: MDN )