PLACARDÁRE, placardări, s. f. (Rar) Acțiunea de a placarda și rezultatul ei. – V. placarda. (Sursa: DEX '98 )
placardáre s. f., g.-d. art. placardării; pl. placardări (Sursa: Ortografic )
PLACARDÁ, placardez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune o placardă. – Din fr. placarder. (Sursa: DEX '98 )
PLACARDÁ vb. I. tr. (Rar) A afișa, a pune o placardă. [< fr. placarder]. (Sursa: DN )
PLACARDÁ vb. tr. a afișa, a pune o placardă. (< fr. placarder) (Sursa: MDN )
PLACARDÁ vb. v. afișa. (Sursa: Sinonime )
placardá vb., ind. prez. 1 sg. placardéz, 3 sg. și pl. placardeáză (Sursa: Ortografic )
| placarda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) placarda | placardare | placardat | placardând | singular | plural |
| placardează | placardați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | placardez | (să) placardez | placardam | placardai | placardasem |
| a II-a (tu) | placardezi | (să) placardezi | placardai | placardași | placardaseși |
| a III-a (el, ea) | placardează | (să) placardeze | placarda | placardă | placardase |
| plural | I (noi) | placardăm | (să) placardăm | placardam | placardarăm | placardaserăm, placardasem* |
| a II-a (voi) | placardați | (să) placardați | placardați | placardarăți | placardaserăți, placardaseți* |
| a III-a (ei, ele) | placardează | (să) placardeze | placardau | placardară | placardaseră |
* Formă nerecomandată
| placardare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | placardare | placardarea |
| plural | placardări | placardările |
| genitiv-dativ | singular | placardări | placardării |
| plural | placardări | placardărilor |
| vocativ | singular | placardare, placardareo |
| plural | placardărilor |
