A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva
A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente)
A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
PIUÍT s. n. Faptul de a piui.1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. (Sursa: DEX '98 )
PIUÍT s. 1. piuire, piuitură, (reg.) pieunat, piscuit. (~ul puilor de găină.)2. v. țiuitură. (Sursa: Sinonime )
piuít s. n. (sil. pi-u-); pl. piuíturi (Sursa: Ortografic )
PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu. (Sursa: DEX '98 )
A PIUÍ pers. 3 píuieintranz. 1) (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice, subțiri și prelungi; a piscui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a șuiera. Gloanțele piuie. [Sil. pi-u-] /Din piu (Sursa: NODEX )
PIUÍT ~urin. 1) v.A PIUI. 2) Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora. [Sil. pi-u-] /v. a piui (Sursa: NODEX )
PIUÍ vb. 1. (reg.) a pieuna, a pioci, a piscui. (Puii de găină ~.)2. v. țiui. (Sursa: Sinonime )
piuí vb. (sil. pi-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. píuie, imperf. 3 sg. piuiá (Sursa: Ortografic )
