| piua (vb.) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) piua | piuare | piuat | piuând | singular | plural |
| piuază, piuează | piuați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | piuez | (să) piuez | piuam | piuai | piuasem |
| a II-a (tu) | piuezi | (să) piuezi | piuai | piuași | piuaseși |
| a III-a (el, ea) | piuază, piuează | (să) piueze | piua | piuă | piuase |
| plural | I (noi) | piuăm | (să) piuăm | piuam | piuarăm | piuaserăm, piuasem* |
| a II-a (voi) | piuați | (să) piuați | piuați | piuarăți | piuaserăți, piuaseți* |
| a III-a (ei, ele) | piuază, piuează | (să) piueze | piuau | piuară | piuaseră |
* Formă nerecomandată
piua (interj.) invariabil
| piuă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | piuă, pivă | piua, piva |
| plural | pive, piue | pivele, piuele |
| genitiv-dativ | singular | pive, piue | pivei, piuei |
| plural | pive, piue | pivelor, piuelor |
| vocativ | singular | piuă, pivă, piuo, pivo |
| plural | pivelor, piuelor |
