Dex pitroci, pitroci, definiţie pitroci, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

PITROCÍ vb. IV. v. pritoci. (Sursa: DEX '98 )

pitrocí, pitrocésc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile. (Sursa: DAR )

PITRÓC s. v. porcușor. (Sursa: Sinonime )

pitróc1, pitróci, s.m. (reg.) 1. specie de pește mărunt din familia crapului, care trăiește în apele dulci de câmpie; porcușor. 2. pește mic (în general). (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări

pitroc (s.m.) substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pitroc	pitrocul
nominativ-acuzativ	plural	pitroci	pitrocii
genitiv-dativ	singular	pitroc	pitrocului
genitiv-dativ	plural	pitroci	pitrocilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

pitroci verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pitroci	pitrocire	pitrocit	pitrocind	singular	plural
		(a) pitroci	pitrocire	pitrocit	pitrocind	pitrocește	pitrociți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pitrocesc	(să) pitrocesc	pitroceam	pitrocii	pitrocisem
	a II-a (tu)	pitrocești	(să) pitrocești	pitroceai	pitrociși	pitrociseși
	a III-a (el, ea)	pitrocește	(să) pitrocească	pitrocea	pitroci	pitrocise
plural	I (noi)	pitrocim	(să) pitrocim	pitroceam	pitrocirăm	pitrociserăm, pitrocisem*
	a II-a (voi)	pitrociți	(să) pitrociți	pitroceați	pitrocirăți	pitrociserăți, pitrociseți*
	a III-a (ei, ele)	pitrocesc	(să) pitrocească	pitroceau	pitrociră	pitrociseră

* Formă nerecomandată