PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PITPALÁC s. v. prepeliță. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

pitpalác interj. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

pitpalác s. m., pl. pitpaláci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PITPALÁC1 interj. (se folosește pentru a imita sunetele scoase de prepeliță). /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PITPALÁC2 ~ci m. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coadă scurtă, având penaj brun cu dungi albe pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; prepeliță. /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard