PITÁR, pitari, s. m. (În evul mediu în țările românești) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domnești și care avea sub ordinile lui mai mulți pitari. – Pită + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PITÁR s. v. brutar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pitár s. m., pl. pitári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PITÁR ~i m. 1) înv. (în Moldova medievală) Dregător care avea în grija sa aprovizionarea curții domnești cu pâine. 2) rar Lucrător specializat în fabricarea pâinii; brutar. /pită + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard