PISCUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a piscui. – V. piscui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PISCUÍT s. v. piuire, piuit, piuitură. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

piscuít s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PISCUÍ, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PISCUÍ pers. 3 píscuie intranz. pop. (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice subțiri și prelungi; a piui. /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PISCUÍ vb. v. piui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

piscuí, pers. 3 sg. piscuiéște, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subțire. 3. (reg.; despre broaște) a orăcăi. 4. (reg.) a cânta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

piscuí vb., ind. prez. 3 sg. și pl. piscuiéște/píscuie, imperf. 3 sg. piscuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. piscuiáscă/píscuie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard