PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PISĂLÓG adj. v. cicălitor, sâcâitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PISĂLÓG s. pilug, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PISĂLÓG s. v. pilug. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pisălóg adj. m., (persoană) s. m., pl. pisălógi; f. sg. pisăloágă, g.-d. art. pisăloágei, pl. pisăloáge (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

pisălóg (instrument) s. n., pl. pisăloáge (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PISĂLÓG1 ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival fam. (despre persoane) Care plictisește prin insistența sa. /a pisa + suf. ~ălog (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PISĂLÓG2 ~oáge n. Unealtă casnică cu o măciucă la un capăt (sau la ambele), folosită pentru pisat ceva în piuă. /a pisa + suf. ~ălog (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard