PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
PIROTEÁLĂ s. v. ațipire. (Sursa: Sinonime )
PIROTEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PIROTI. 2) Stare a unei ființe care pirotește. /a piroti + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
| piroteală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | piroteală | piroteala |
| plural | piroteli | pirotelile |
| genitiv-dativ | singular | piroteli | pirotelii |
| plural | piroteli | pirotelilor |
| vocativ | singular | piroteală, pirotealo |
| plural | pirotelilor |
