PIRÓN,piroane, s. n. Cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ. (Sursa: DEX '98 )
PIRÓN s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.) (Sursa: Sinonime )
pirón (piroáne), s. n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza). (Sursa: DER )
pirón s. n., pl. piroáne (Sursa: Ortografic )
PIRÓN ~oánen. Cui de dimensiuni mari. ◊ A face ~oane a clănțăni din dinți (de frig). A mânca ~oane a fi foarte înfuriat. /<sl. pironu (Sursa: NODEX )
