PIROMÁN, -Ă, piromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de piromanie. – Din fr. pyromane. (Sursa: DEX '98 )
PIROMÁN, -Ă s.m. și f. Suferind de piromanie. [< fr. pyromane]. (Sursa: DN )
PIROMÁN, -Ă s. m. f. suferind de piromanie. (< fr. pyromane) (Sursa: MDN )
piromán s. m., pl. pirománi (Sursa: Ortografic )
| piroman substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | piroman | piromanul | piromană | piromana |
| plural | piromani | piromanii | piromane | piromanele |
| genitiv-dativ | singular | piroman | piromanului | piromane | piromanei |
| plural | piromani | piromanilor | piromane | piromanelor |
| vocativ | singular | piromanule | piromano |
| plural | piromanilor | piromanelor |
