PIRÉTIC, -Ă, piretici, -ce, adj. (Rar) Care provoacă febră; referitor la febră. – Din fr. pyrétique. (Sursa: DEX '98 )
PIRÉTIC, -Ă adj. Care produce febră, referitor la febră, febril. [< fr. pyrétique, cf. gr. pyretos – febră]. (Sursa: DN )
PIRÉTIC, -Ă adj. referitor la febră. (< fr. pyrétique) (Sursa: MDN )
pirétic adj. m., pl. pirétici; f. sg. pirétică, pl. pirétice (Sursa: Ortografic )
| piretic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | piretic | pireticul | piretică | piretica |
| plural | piretici | pireticii | piretice | pireticele |
| genitiv-dativ | singular | piretic | pireticului | piretice | pireticei |
| plural | piretici | pireticilor | piretice | pireticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
