(Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul
A face spirite = a glumi
A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat
A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea
A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva
A privi (sau a se uita, a căuta) țintă sau a ține (ori a sta cu) ochii țintă = a privi fix, ațintit, a fi cu ochii pironiți (la ceva)
A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți
A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit
A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele
A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra
A trage la șapirograf = a șapirografia
A tăia (la) piroane = a spune minciuni
A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă
A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători
A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști
A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție
A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația
A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere
A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort greu
A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot
Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual
Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz
Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date
Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție
Spumegător de mare = pirat
Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost
Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă
Vorbe de haz = vorbe spirituale, glume
a o șpirlichea = a pleca repede (și pe neobservate)
În filozofia idealistă) Spirit absolut, (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea
PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir. (Sursa: DEX '98 )
PIRm. Iarbă cu rizom ramificat și cu tulpină de tip pai, având frunze liniare, aspre pe față, și flori în formă de spic, dispuse distanțat pe axa tulpinii, care crește printre plantele de cultură, împiedicând dezvoltarea acestora. /<bulg. pir (Sursa: NODEX )
PIR- v. piro-. (Sursa: DN )
PIR s. v. rogoz. (Sursa: Sinonime )
PIR s. (BOT.)1.(Agropyrum repens) (reg.) ovăz, păiuș, pipirău, răgălie. 2.pir-de-țelină v. iarba-câinelui; pir-gros v. iarba-câinelui. (Sursa: Sinonime )
pir s. m. – Plantă (Agropyrum repens). Sl. pyro „alac” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 257; Conev 47), cf. sb., cr. pir „secară”. (Sursa: DER )
