Dex.Ro Mobile
piloní, pilonésc, vb. IV (reg.) a omorî (în bătaie). (Sursa: DAR )

PILÓN, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții. ♦ Element decorativ în formă de stâlp prismatic, așezat la capătul unui pod (de o parte și de alta), la intrarea într-o expoziție etc. 2. Construcție masivă la monumente sau la temple, de o parte și de alta a intrării. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylône. (Sursa: DEX '98 )

PILÓN ~i m. 1) Stâlp de beton armat sau de metal, folosit ca suport de mare rezistență. 2) Stâlp masiv folosit în calitate de picior sau de suport la bolți sau ca element arhitectural decorativ. /<fr. pylône (Sursa: NODEX )

PILÓN s.m. 1. Stâlp puternic de susținere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental în formă de stâlp, așezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție, într-un parc etc. 3. Stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. ◊ Pilon de antenă = stâlp pe care este montată o antenă de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylône, it. pilone, cf. gr. pylon]. (Sursa: DN )

PILÓN s. m. 1. stâlp puternic de susținere a unei construcții sau a unei părți a acesteia, a unui arc de pod etc. 2. construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau monument. ◊ element ornamental în formă de stâlp prismatic la intrarea într-un parc, într-o expoziție etc. 3. stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. (< fr. pylône) (Sursa: MDN )

pilón s. m., pl. pilóni (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pilon (pl. piloni)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pilon pilonul
plural piloni pilonii
genitiv-dativ singular pilon pilonului
plural piloni pilonilor
vocativ singular
plural

piloni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) piloni pilonire pilonit pilonind singular plural
pilonește piloniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pilonesc (să) pilonesc piloneam pilonii pilonisem
a II-a (tu) pilonești (să) pilonești piloneai piloniși piloniseși
a III-a (el, ea) pilonește (să) pilonească pilonea piloni pilonise
plural I (noi) pilonim (să) pilonim piloneam pilonirăm piloniserăm, pilonisem*
a II-a (voi) piloniți (să) piloniți piloneați pilonirăți piloniserăți, piloniseți*
a III-a (ei, ele) pilonesc (să) pilonească piloneau piloni piloniseră
* Formă nerecomandată