Dex.Ro Mobile
PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti. (Sursa: DEX '98 )

PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici (pl.). (~ de porc.) (Sursa: Sinonime )

PIFTÍE s. v. gel. (Sursa: Sinonime )

piftíe (piftíi), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt. (Sursa: DER )

piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile (Sursa: Ortografic )

PIFTÍE ~i f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtí (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
piftie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular piftie piftia
plural piftii piftiile
genitiv-dativ singular piftii piftiei
plural piftii piftiilor
vocativ singular piftie, piftio
plural piftiilor