PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PIEDICÚȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pămân-tului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
piedicúță s. f., g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
piedicuță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular piedicu ță piedicu ța plural piedicu țe piedicu țele genitiv-dativ singular piedicu țe piedicu ței plural piedicu țe piedicu țelor vocativ singular piedicu ță, piedicu țo plural piedicu țelor
