PICTÚRĂ, (2) picturi, s. f. 1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană. 2. Lucrare artistică executată de un pictor: tablou, pânză. ♦ Ansamblul creațiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor. ♦ Ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc. 3. Fig. Descriere sugestivă (într-o operă beletristică) a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc. – Din lat. pictura. (Sursa: DEX '98 )
PICTÚRĂs.f.1. Arta de a înfățișa peisaje din natură, ființe, obiecte etc. în culori. 2. Tablou, portret. 3. Totalitatea operelor pictorilor dintr-o țară sau dintr-o epocă. [< lat. pictura]. (Sursa: DN )
PICTÚRĂs. f. 1. artă a reprezentării de peisaje din natură, ființe, obiecte cu ajutorul culorilor. 2. operă artistică executată de un pictor; tablou, portret; pânză. 3. totalitatea operelor unui pictor sau a pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă. 4. (fig.) descriere sugestivă, într-o epocă literară, a fizicului și a caracterelor personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc. (< lat. pictura) (Sursa: MDN )
PICTÚRĂ s. 1. (înv. și pop.) zugrăveală, zugrăvit, (înv.) zugrăvie. (Învață ~; ~ este o artă.)2. (concr.) pânză, tablou, (înv. și pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlâc, zugrăvitură. (O ~ în ulei.) (Sursa: Sinonime )
pictúră s. f., g.-d. art. pictúrii; (tablouri) pl. pictúri (Sursa: Ortografic )
PICTÚRĂ ~if. 1) Ramură a artelor plastice care reprezintă realitatea în imagini artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafață plată (pânză, hârtie, lemn, sticlă etc.). 2) Creație artistică pictată; tablou; pânză. 3) Ansamblu de opere pictate. [G.-D. picturii] /<lat. pictura (Sursa: NODEX )
